Cealaltă finală a împlinit nouă ani!

30 iunie 2002, este o zi pe care mulți și-o amintesc drept cea a marii finale a Cupei Mondiale din Coreea de Sud și Japonia, când Brazilia învingea cu 2-0 Germania și devenea pentru a cincea oară campioană a lumii. Dar pe aceeași dată, tot în Asia, s-a mai jucat o finală fotbalistică, la inițiativa unui regizor olandez, John Kramer. Una mondială chiar. Partida s-a disputat între Bhutan și Montserrat, pe terenul formației de la poalele Hymalaiei, care a și câștigat cu 4-0. Motivul meciului? Cele două echipe reprezentative erau în acel moment pe ultimele două locuri în clasamentul FIFA, iar olandezul a vrut să surprindă și o altă latură a fotbalului, printr-un film documentar dedicat acestei dispute.

Pare o glumă bună, dar partida a fost oficiată de un reputat arbitru englez, Steve Bennett, iar în “tribune” s-au adunat 25.000 de oameni (!!!) Cavalerul fluierului britanic, care a acceptat să conducă la centru disputa, și-a trecut în palmares și o finală de Cupă a Ligii Angliei (2005) și una de Cupa Angliei (2007), iar la nivelul Ligii Campionilor a arbitrat un meci din sferturuile ediției 2005-2006, dintre Barcelona și Benfica. Chiar dacă în 2002, Federația Internațională de Fotbal, condusă de Blatter, l-a trimis la centru pentru finala codașelor, la numai doi ani distanță, președintele forului l-a criticat public. Motivul l-a constituit eliminarea lui Cahill, de la Everton, după ce acesta își scosese tricoul pentru a sărbători un gol marcat în poarta celor de la Manchester City.

Și dacă despre arbitrul întâlnirii am spus câte ceva, nu trebuie să pierdem din vedere nici stadionul pe care s-a jucat partida. Arena “Changlimithang” din Thimphu este una extrem de pitorească. Inaugurarea ei s-a consumat în jurul anului 1974, dar amenajarea suprafaței este de așa natură, încât nici în prezent nu se știu cu exactitate lungimea și lățimea ei! “Tribunele” se încadrează în același tipar și nu întâmplător am pus cuvântul între ghilimele (imaginile spun totul). Deși capacitatea oficială este estimată la 10-15 mii de locuri, la meciul disputat acum nouă ani au asistat 25.000 de persoane! Și au avut și ce vedea! Favoriții lor s-au impus cu 4-0, în fața Montserratului, prin golurile marcate de Dorji (4, 67 și 78) și Chhetri (76). Dorji, un localnic de 28 de ani pe atunci, a intrat în istorie drept singurul fotbalist din Bhutan care reușește un hat-trick, într-un meci internațional. În plus, aceea a fost prima victorie din istoria naționalei asiatice, iar de atunci, Bhutan a mai câștigat doar două partide, ambele pe teren străin: 6-0 cu Guam (2004) și 3-1 cu Afghanistan (2008)!




De fapt, meciul a făcut parte dintr-un întreg documentar, pus la cale de John Kramer, regizorul olandez dezamăgit că naționala țării sale, a ratat calificarea la Cupa Mondială. “În ianuarie 2002 s-a născut această idee, iar după aproape jumătate de an s-a și materializat”, declara acesta. Condițiile de organizare au fost cu totul speciale, fiindcă trofeul pus în joc, era de fapt o Cupă taiată în două, a cărei jumătăți reveneau fiecăreia dintre cele două echipe, indiferent de rezultat. Naționalele au rămas fără antrenor cu scurt timp înaintea marii dispute, dar din motive diferite. Cel al Bhutanului decedase, în timp ce al Montserratului renunțase la post. Pentru gazde, s-a găsit rapid o soluție: un antrenor olandez, care avea să devină erou național: “Cu câteva zile în urmă mă pregăteam să plec cu familia în vacanța, iar acum iată-mă aici!”, mărturisea amuzat acesta.


“Finala Cupei Mondiale este mai mult un meci între Nike și Adidas, decât între Brazilia și Germania”, spunea atunci Kramer. “Cei doi giganți nu au vrut să sponsorizeze cu nimic această partidă a prieteniei. Este păcat”, a completat apoi. Deși în final au pierdut cu 4-0 și au arătat mari lacune atât din punct de vedere fizic, cât și tehnic, cei de la Montserrat au avut două uriașe ocazii de a marca în primele minute ale partidei, la scorul de 0-0, dar și una în debutul reprizei secunde, când tabela arăta doar 1-0. Nu le-au fructificat, iar gazdele au obținut cel mai prestigios succes al istoriei lor. Dar n-a mai contat la final, fiindcă prietenia și experiența în sine, au reprezentat de fapt marele câștig al acestui meci. Cu câteva zile înainte de disputarea finalei, jucătorii oaspeților au dat autografe localnicilor! “A fost pentru prima dată în viața mea, când am acordat autografe!”, recunoștea cu bucurie, căpitanul lui Montserrat, Thomson.

Nici ploaia care a căzut necontenit pe toată durata nopții nu a stăvilit bucuria fotbalului dezinteresat. Chiar dacă terenul era inundat. Pe combatanți nu i-a interesat, fiindcă, fie între noi vorba, tehnica nu e punctual lor forte. Dar nici un cățel care a intrat pe teren nu a distras atenția nimănui… El a părăsit terenul, speriat de reacția publicului, în urma unui gol marcat de către favoriți.

Urmăriți documentarul! Merită! Aveți linckurile cu el de pe youtube:








Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cealaltă finală a împlinit nouă ani!

  1. Raul Săran spune:

    Foarte, foarte interesant…îmi place povestea acestui meci. Şi documentarul e reuşit…Felicitări pentru articol!

    • Mulțumesc pentru apreciere. Este într-adevăr un eveniment foarte interesant. Merită să fie văzut de toți iubitorii fotbalului. Eu știam de atunci, din 2002, de meci, dar abia acum am aflat că a fost obiectul unui documentariu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s