Desigur, nu mă refer aici la oricine, ci la marii campioni, care au avut puterea să atingă sau chiar să depășească această bornă în tricoul unei echipe importante. Cazul în care acest fapt a fost săvârșit de un portar este ceva mai frecvent, dar au existat de-a lungul timpului și unii jucători de câmp ce se pot lăuda cu o asemenea realizare.
Urmează o listă cu jucători care nu este ordonată în niciun fel, singura condiție fiind aceea ca fotbaliștii să se fi retras după 40 de ani:
– Stanley Matthews – a jucat în naționala Angliei, până la 42 de ani! Forma sa de invidiat nu s-a oprit aici, dacă ne gândim că ultimul meci în tricoul lui Stoke City, l-a jucat la 50 de ani! E drept, a fost un fotbalist ce a făcut furori în anii 40 și 50, dar nici măcar atunci nu era prea ușor să joci la o asemenea vârstă. În plus, la 41 de ani a câștigat Balonul de Aur, pe când juca la Blackpool, iar în 1970 (adică la 55 de ani a jucat două partide pentru echipa malteză, Hibernians Paola);
– Alessandro Costacurta – în echipa națională a Italiei n-a mai jucat de la 32 de ani, dar a evoluat la AC Milan până în 2007, pe când avea 41 de ani. Deși în acel ultim sezon a jucat în doar trei meciuri, el a înscris unul dintre cele trei goluri ale sale în Serie A. În total, pentru Milan a jucat în 649 de partide, iar pentru Italia în 59;
– Paolo Maldini – alt mare fundaș al Milanului a jucat pentru prima echipă până în 2009, când avea tot 41 de ani. Și a făcut-o în stil de mare campion, fiindcă în ultimul sezon a fost pe teren în 32 de meciuri. Naționala a “lăsat-o” pe când avea 34 de ani, dar chiar și așa a strâns 126 de selcții. La Milan, în 25 de sezoane (!!) a jucat în toate competițiile, 902 meciuri!
– Amedeo Carboni – a strâns pentru naționala Italiei numai 18 meciuri, iar ultimul a fost în 1997, când avea 32 de ani. În ciuda acestui fapt, a pus ghetele în cui la 41 de ani, când s-a retras de la echipa la care a atins apogeul carierei: CF Valencia, cu care a jucat două finale de Liga Campionilor;
– Donato – fotbalist brazilian, naturalizat spaniol, a strâns între 1994 și 1996, 12 selecții pentru reprezentativa iberică, dar la Deportivo La Coruna a jucat până ce a făcut 41 de ani, adică până în 2003, pe vremea când echipa făcea furori în Liga Campionilor;
– Jaques Songo’o – este un fost portar camerunez, care s-a retras din activitate la 40 de ani. A jucat tot la Deportivo La Coruna și chiar dacă în ultimul său an de activitate nu a evoluat decât într-un meci, performanța rămâne;
– Peter Shilton – dacă tot am amintit de portari, nu-l putem sări pe cel care deține recordul de selecții pentru naționala Angliei: 125. Ultimul meci pentru prima reprezentativă, l-a jucat în 1990, la 41 de ani, dar la nivel de club a continuat, pâna la 48 de ani. Ultima bornă a carierei a fost Leyton Orient;
– David Seaman – retras din națională în 2002, a mai continuat doi ani la Manchester City, deși nu a fost portar titular. S-a retras definitiv la 41 de ani, în urma uneci cariere în care a strâns peste 1000 de partide oficiale;
– Peter Schmeichel – legendarul goalkeeper danez, s-a retras din activitate la fix 40 de ani, în 2003, la capătul unui sezon în care a apărat poarta lui Manchester City. La națională a jucat până la 38 ani, în 129 de meciuri, în care a marcat și un gol;
– Nigel Martyn – alt portar englez, care a apărat la Everton până în 2006, când a împlinit 40 de ani. Se poate lăuda și cu 23 de jocuri la prima reprezentativă, ultimul în 2002, pe când ajunsese la borna 36;
– David James – a fost a doua opțiune pentru naționala Albionului la Cupa Mondială de anul trecut, pe când era aproape de 40 de ani. Într-un final a sfârșit prin a juca trei meciuri la turneul final, ca urmare a urișei gafe pe care Robert Green o săvârșise în meciul de debut, împotriva SUA;
– Edwin Van Der Sar – s-a retras din naționala Olandei la 38 de ani, dar acum, la 40, este titular incontestabil la puternica Manchester United. A evoluat doar la patru cluburi de-a lungul carierei (Ajax, Juventu, Fulham și Manchester United), pentru care a jucat în peste 800 de meciuri;
– David Weir – nu este portar, dar a depășit 40 de ani și joacă în prezent cu mult succes în prima echipă a lui Glasgow Rangers. După ce a jucat opt ani și 235 de meciuri în tricoul lui Everton, a semnat un contract cu cea mai titrată echipă din Scoția, în 2007, la 37 de ani! Interesant este că Weir joacă încă și în echipa națională a Scoției.
Nu sunt singurii aflați în această postură, dar în mod cert sunt printre cei mai reprezentativi.
