Campionul gafeur

Parcă niciodată lumea nu l-a considerat un mare portar, deși a câștigat totul. S-a spus despre Fabien Barthez că a fost om de bază în naționala Franței pentru că era bun prieten cu starul Zinedine Zidane. Părea că mereu te poți aștepta să greșească în momente decisive, iar pe vremea când juca la Manchester United a făcut destul de des erori. Dar dincolo de orice, Barthez a fost un mare campion. A câștigat absolut to ce putea câștiga la cel mai înalt nivel și poate figura fără niciun fel de probleme în topul celor mai buni goalkeeperi din istoria fotbalului.

A început fotbalul mare în 1991, la Toulouse, pe când avea 20 ani și după două sezoane petrecute aici, pleacă la colosul Olympique Marseille, cu care câștigă în anul 1993, prima Cupă a Campionilor din istoria fotbalului din Hexagon. La numai 22 de ani, Barthez începea să devină un nume la nivel european. A stat la Marsilia 3 ani, inclusiv în sezonul 1994-1995, când clubul a jucat în liga secundă fiind retrogradat pentru trucarea unor meciuri.

După ce promovează, pleacă la AS Monaco, unde avea să petreacă cinci ani. În tot acest timp, Barthez cucerește două titluri de campion național (1997 și 2000) și ajunge cu monegascii până în semifinalele Ligii Campionilor în 1998. Pe lângă aceste reușite el se impune și la naționala Franței, alături de care cucerește titlul mondial în 1998 și pe cel european în 2000. Forma sa extraordinară i-a atras atenția lui Sir Alex Ferguson. În a doua jumătate a anului 2000, Fabien Barthez semnează cu Manchester United. După 337 meciuri jucate pentru trei cluburile din Hexagon el ajunge în Premier League, ca înlocuitor pentru Peter Schmeichel. Un prim sezon bun în Anglia se termină cu adjudecare titlului de campion. Apoi lucrurile încep să urmeze o pantă descendentă. Francezul oscilează intervențiile incredibilie cu gafele de proporții. Acestea din urmă sunt din păcate, din ce în ce mai numeroase. Așa că, în ciuda faptului că la finalul lui 2003 se încununează pentru a doua oară campion în Premier League, este pus pe liber de Ferguson. Întâi este împrumutat la Marseille, pentru ca la finalul lui 2004 să fie cumpărat definitiv de clubul la care a avut primele succese în fotbal.

Perioada 2000-2004 a fost oscilantă pentru Barthez și la nivelul echipei naționale, cu care nu a reușit să treacă de faza grupelor Cupei Mondiale din 2002. Apoi, deși a jucat bine la Euro 2004, apărând un penalty de-al lui Beckham în meciul cu Anglia, lumea nu mai avea încredere în el. Se considera că trebuia să-i lase locul lui Coupet între buturi. Asta chiar dacă Fabien a jucat cu Marseille finala Cupei UEFA în același an 2004.

În ciuda contestatarilor, Barthez a rămas titularul postului de portar în naționala Franței și a atins o nouă performanță în 2006, când a devenit vicecampion mondial. De altfel, el este și deținătorul recordului de portar cu cele mai multe meciuri fără gol primit la Cupa Mondială: 10, la fel ca și Peter Shilton. Fără a fi un goalkeeper foarte înalt (1,83 m), el a jucat cu mult succes 87 de meciuri în prima reprezentativă a Hexagonului, dintre care 17 la Cupa Mondială și 9 la Campionatul European!

În primăvara lui 2006 i s-a încheiat și contractul cu Marseille, iar portarul și-a anunțat retragerea. A jucat 223 de partide pentru Marseille, 190 pentru Monaco și 139 pentru Manchester United, acumulând un total de peste 665 la cel mai înalt nivel. La 35 de ani părea că pune ghetele în cui, numai că după nici jumătate de an se hotărăște să revină. Semnează cu FC Nantes, ce era în căutarea unui portar experimentat, după plecarea lui Landreau la PSG, dar nu rezistă aici decât cinci luni, până în aprilie 2007, când pleacă în urma unei altercații cu un fan. Cele 14 meciuri jucate la “canari”, au fost ultimele ale carierei, fiindcă deși se arătase disponibil să mai joace cel puțin doi ani, nu a găsit niciun club pentru care să semneze.

Înger și demon adesea, Barthez a fost și un personaj excentric și controversat: a refuzat să stea în poartă în momentul în care arbitrul a acordat ușor un penalty, a lovit adversarii fără ca arbitrul să vadă sau prefera să iasă și să dribleze atacanții adverși când nu era cazul. Toate acestea l-au îndepărtat puțin de faima unui Kahn, Buffon, Casillas sau Schmeichel, dar titlurile câștigate vorbesc cel mai mult despre fotbalistul Fabien Barthez.

Acest articol a fost publicat în Portari și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Campionul gafeur

  1. Ionut spune:

    Un gafeur care a avut de castigat de pe urma fundasilor valorosi oriunde a activat ca portar.🙂 Nu m-a dat pe spate niciodata acest Fabien Barthez.

  2. AdrianEugen spune:

    Frate nici articolul asta nu te multumeste sau ce Dumnezeu ai cu baiatul?

  3. Ionut spune:

    @AdrianEugen eu mi-am spus parerea legata de Barthez, nicidecum ca articolul in sine nu mi-a placut. Tu asta intelesi din afirmatia mea? Esti penibil, pe bune.

  4. coco spune:

    sal omule ….eu chiar iti apreciez munca care o depui pentru a intretine acest blog cu subiecte incitante din lumea fotbalului😉 tine-o tot asa :*

  5. Mă bucur că există oameni care apreciază ceea ce scriu… Chiar încerc să vorbesc numai despre fotbalul adevărat și să aștern niște informații interesante pentru cei pasionați de fenomen

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s