Cel mai vechi club profesionist

Dacă v-a captivat povestea lui Nottingham Forest, trebuie să o citiţi şi pe asta, fiindcă în acest oraş s-a născut primul club profesionist din istoria fotbalului. Se întâmpla în 1862, pe 28 noiembrie, la cinci ani, după ce la Sheffield se năştea de fapt prima echipă de fotbal, FC, care avea, ce e drept, un statut de amator, pe care îl păstrează şi în prezent.

Sub numele de Notts County, clubul a jucat iniţial pe nişte teritorii ce aparţineau castelului din oraş, ca mai apoi, în 1883 să se mute pe terenul “Trent Brideg Cricket Ground”. În anul 1872, fundaşul central Ernest Greenhalgh, a jucat pentru Anglia, împotrica Scoţiei, în cel ce avea să rămână în anale drept primul meci inter-ţări din istoria fotbalului.

La cinci ani după ce şi-a stabilit terenul “de acasă”, Notts devine unul dintre cei 12 membri fondatori ai primei ligi engleze. La finalul lui 1889, termină campionatul abia pe locul 11, mai sus doar decât Stoke City. Începutul modest nu i-a împiedicat ca doi ani mai târziu să termine pe locul trei, ceea ce avea să fie cea mai bună performanţă a lor din istorie. Ea va fi repetată de club şi în anul 1901. Atunci, formaţia din Nottingham traversa o foarte bună perioadă, concretizată în două finale de FA Cup. Prima a venit în 1891, când County este învinsă de Blackburn cu 3-1, în ciuda faptului că în campionat învinşii câştigaseră împotriva aceluiaşi club cu 7-1, cu doar o săptămână mai devreme. A doua oară, Notts n-a mai dat greş, iar pe 31 martie 1894 îşi adjudecă prima şi singura FA Cup din istorie, după ce o surclasează cu 4-1 pe Bolton Wanderers. Jimmy Logan marchează primul hat-trick din istoria competiţiei, iar County devine primul club din afara primei divizii care îşi adjudecă trofeul.

În anul 1926, echipa retrogradeazădin primul eşalon unde nu se va mai întoarce decât peste o jumătate de secol. Tot atunci ia sfărşit perioada de 22 de ani în care portarul Albert Iremonger a petrecut-o la club. Acesta a fost unul dintre cei mai proemineţi fotbalişti din toată istoria clui County, remarcându-se în primul rând prentru gabaritul său impresionant. Măsurând aproximativ 2 m şi având nişte palme uriaşe, era socotit drept cel mai înalt fotbalist al acelor ani. Atacanţii adverşi uneori ratau ţinta, numai în momentul în care îi întâlneau privirea…

Sezonul 1950-1951, va fi ultimul în care Notts va termina mai sus în clasament, decât rivalii de la Forest. În acel an şi-au asigurat promovarea în al doilea eşalon, la mare luptă cu concitadinii lor. Mai mult, după 1958, cele două cluburi nu vor mai juca într-o partidă directă timp de 16 ani. Nottingham Forest dobândea supremaţia fotbalistică în oraş.

Începând cu 1960, o serie de probleme financiare aproape că au ruinat clubul, până când acesta a ajuns să evolueze în al patrulea eşalon. La finalul lui 1969, aici vine manager fostul fotbalist al lui Celtic, Jimmy Sirrel. Îşi începe munca printr-o promovare în liga a treia, la finalul lui 1971, reuşind performanţa să nu piardă vreun meci pe Meadow Lane. În 1973 obţine şi promovarea în a doua divizie, unde menţine echipa până în 1975, când pleacă la Sheffield United. Doi ani mai târziu, Sirrel se întoarce pe banca lui Notts, iar în 1981, readuce echipa după 50 de ani în primul eşalon. În numai 12 ani, Notts se transformă radical, devenind dintr-o echipă mediocră de liga a patra, unul dintre cluburile ce vor lua parte la prima întrecere a ţării. De acel prim an, se leagă unul dintre cele mai memorabile momente din istoria modernă a echipei. Aceştia aveau meci în prima etapă, în deplasare la campioana en-titre, Aston Villa. Împotriva tuturor aşteptărilor, elevii lui Sirrel aveau să învingă cu 1-0. Trei sezoane mai târziu, County retrogradează, iar antrenorul se retrage. Cu toate acestea el revine asupra deciziei, în tentativa de a ajuta echipa să evite a doua retrogradare consecutivă. Nu reuşeşte acest lucru şi în 1987, se retrage definitiv.

Noul manager, Neil Warnock, venit în 1988 o va duce din nou pe Notts în prima ligă în anul 1991, dar doar pentru un singur sezon, fiindcă echipa aretrogradat la sfârşitul lui 1992. Declinul a continuat, iar în 1997 clubul a cunoscut din nou umilinţa de a evolua în liga a patra. E drept, nu au stat aici decât un an, promovând cu un avans de 17 puncte. Cu toate acestea performanţele nu au mai venit. Aflată în mare dificultate financiară, Notts a fost salvată de la desfiinţare de suporteri şi de câţiva oameni de afaceri locali. Dar echipa a alunecat din nou spre cel de-al patrulea eşalon în 2004. Doi ani mai târziu a fost chiar la un pas să retrogradeze şi de aici. S-a salvat în ultima etapă, cu un 2-2 în faţa lui Bury. Chiar şi aşa locul 21 ocupat în divizie, 89 cumulat la general, a fost cel mai slab din istoria de 142 de ani a echipei.

În anul 2009, după alte sezoane de zbucium la subsolul ligii a patra, Notts County este preluată de un consorţiu est-european, care-l va instala ca director sportiv, pe celebrul Sven Goran Eriksson, fost antrenor la Goteborg, Lazio şi slecţioner al naţionalei Angliei. Managerul Steve Cotterill, instalat la începutul lui 2010 a izbutit într-un final să promoveze în al treilea eşalon echipa care a intrat astfel în istorie ca unul dintre cele patru cluburi engleze care au reuşit să câştige de trei ori a patra divizie. De fapt, drumul retrogradare-promovare este cel de care se leagă istoria lui Notts County.
Departe de succesele rivalilor de la Forest, cel mai vechi club profesionist se mai poate lăuda şi cu faptul că este echipa ce s-a plimbat de-a lungul istoriei cel mai mult între ligile fotbalului englez, contabilizând în total 13 promovări şi 15 retrogradări.

Interesantă este şi povestea culorilor în care evoluează Notts County. Echipamentul alb-negru datează din anul 1890 şi el a stat la baza culorilor unui alt club european, cu mult mai titrat în prezent. Până în anul 1903, Juventus Torino a folosit culoarea roz, la iniţiativa tatălui unui jucător, dar spălarea îndelungată a tricourilor a dus la decolorarea şi uzarea lor. Astfel, un membru al stafului torinez, englezul John Savage, a fost întrebat dacă poate face rost din Anglia de un rând de echipament, dar care să aibă şi nişte culori mai rezistente la spălat. Acesta a apelat la un prieten din Nottingham, care fan al lui Notts fiind, a trimis în Italia echipament alb-negru.