Liliacul şef

    Este imposibil să fiţi iubitori ai fotbalului, să fi văzut cele două finale ale Ligii Campionilor în care a jucat Valencia şi să nu vi-l amintiţi pe Gaizka Mendieta. Fotbalistul născut la Bilbao, dar care a făcut carieră la Valencia rămas în istoria fotbalului pentru felul în care executa penaltyurile. Aproape că nu exista lovitură de la 11 metri pe care să nu o transforme. Şi nu oricum, ci cu o eleganţă uimitoare. De obicei trăgea în colţul opus celui pe care pleca portarul. Uşor, pe jos, de cele mai multe ori. De altfel el a şi înscris de două ori în finala UEFA Champions’ League din 2001. Odată în timpul regulamentar şi odată la loviturile de departajare. Din păcate Valencia a pierdut acea finală, la fel cum a păţit şi cu un an înainte.

      Mendieta a fost adus la Valencia, încă din 1992, pe când avea doar 18 ani. Chiar dacă a jucat constant în prima echipă, fiind om de bază în sezonul 1995-1996, când “liliecii” au devenit vicecampioni ai Spaniei, anul în care a explodat a fost 1999. Atunci începea un sezon grozav al Ligii, dar venea şi debutul la naţională. În doar doi ani, bascul strângea 86 de meciuri pentru Valencia numai în campionat şi Liga Campionilor, reuşind să înscrie şi 31 de goluri. În ambele sezoane a fost desemnat cel mai bun mijlocaş al Europei, fapt remarcabil dacă ne gândim că în acei ani, nume precum Zidane, Figo sau Rivaldo se aflau la apogeul carierei. La 26 de ani totul era grozav pentru Mendieta. Forma sa bună a atras privirile cluburilor bogate ale Europei, iar Lazio Roma a înaintat în anul 2001, o ofertă concretă de 48 milioane de euro. Valencia o acceptă şi playmakerul spaniol devine unul dintre cei mai scumpi fotbalişti din istorie.

    Dar lucrurile nu aveau să meargă la fel de bine. Ajuns în capitala Italiei, bascul nu se adaptează şi după doar un sezon este împrumutat la Barcelona. Aici, Mendieta joacă ceva mai bine, dar nu excelează, drept dovadă este şi neconvocarea sa în echipa reprezentativă. Chiar dacă a jucat în tricoul Spaniei de 40 de ori în decursul a doar patru ani, marcând şi opt goluri, începând cu anul 2002 nu avea să mai fie folosit în primul 11 al echipei reprezentative niciodată, cu toate că avea doar 28 de ani. În urma anului petrecut pe Nou Camp, Gaizka se întoarce pe Olimpico, dar Lazio îl împrumută din nou. De data aceasta în Premier League, la Middlesbrough. Clubul britanic îl cumpără după un sezon. Reuşeşte să se impună la echipă, dar o serie de accidentări îi pun capăt carierei. Cu toate că angajamentul cu clubul englez se întinde până în 2008, Mendieta joacă ultimul meci pentru Boro, în decembrie 2006. La 32 de ani plăteşte tribut faptului că a ales să rămână în Anglia să se lupte pentru un loc de titular. Nici antrenorul Gareth Southgate şi nici preşedintele nu i-au acordat vreo şansă. Nici măcar la nivel declarativ. Ei au spus public: “nu mai face parte din planurile clubului”.

     O carieră fluctuantă, dar plină de satisfacţii. S-a afirmat la 25 de ani, iar după 29 a început să devină un anonim. Cu toate acestea, precum a recunoscut-o chiar el, a jucat la cel mai înalt nivel posibil: două finale de UEFA Champions’ League, un Campionat European, dar şi un turneu final de Cupă Mondială. În toate aceste competiţii a înscris. Majoritatea golurilor, cum altfel, dacă nu prin specialitatea casei: lovitura de la 11 m!

Acest articol a fost publicat în Campioni și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s