Cupa Oraşelor Târguri şi cei 16 ani de existenţă

   

Chiar dacă mulţi consideră Cupa Oraşelor Târguri, strămoşul oficial al Cupei UEFA, lucrurile nu stau tocmai aşa. Înfiinţarea în 1955 a Cupei Campionilor Europeni nu a fost suficientă, fiindcă la această întrecere luau parte exclusiv campioanele fiecărui stat. Aşa că, la ideea a trei oameni de fotbal (elveţianul Ernst Thommen, italianul Ottorino Barassi şi englezul Stanley Rous), în acelaşi an a luat fiinţă o competiţie, neoficială, care avea ca scop promovarea târgurilor inter-urbane. Practic, nu avea nicio importanţă pe ce loc încheiau echipele campionatul naţional. Totul se rezuma la latura comercială. Cu toate acestea, niciun oraş nu avea dreptul să înscrie mai mult de o echipă, aşa că, unele urbe au trimis selcţionate, ca de exemplu Londra, Birmingham sau chiar Barcelona. UEFA, nu s-a ocupat până în anul 1971 de organizarea ei şi prin urmare nici nu ia în considerare rezultatele ca fiind unele oficiale, pe care echipele câştigătoare să le adauge la palmaresul cu trofee europene.

Prima ediţie a Cupei Oraşelor Târguri era programată să dureze două sezoane. Din 1955 până în 1957, pentru a evita suprapunerea meciurilor cu cele din competiţiile naţionale. Cu toate acestea, faptul că toate disputele erau programate să aibă loc în aceeaşi perioadă în care avea loc şi comerţul dintre urbe, aceasta s-a prelungit până în 1958. Oraşele participante au fost: Basel, Birmingham, Copenhaga, Frankfurt, Vienna, Koln, Lausanne, Leipzig, Londra, Milano şi Zagreb. Finalistele au fost Barcelona şi Londra XI, trofeul fiind adjudecat de prima. După ce grupările remizaseră 2-2 în capitala Angliei, în Catalunya echipa gazdă administra un scor de tenis: 6-0. Chiar dacă învingătorii au folosit un fotbalist de la Espanyol, trofeul va fi trecut în dreptul clubului FC Barcelona. În acelaşi an începe ce-a de-a doua ediţie, care va dura doi ani. Barcelona se impune iar, învingând-o pe Birmingham cu 4-1.

Începând cu anul 1960, competiţia se va juca pe parcursul unui singur sezon. Interesant este că, deţinătoarea trofeului, Barcelona a luat parte atât la competiţia de faţă, cât şi la Cupa Campionilor Europeni. Un efort considerabil, având în vedere că la acea dată cele două erau întreceri rivale şi nu exista niciun interes din partea managerilor vreuneia dintre ele să programeze meciurile astfel încât să nu se suprapună. În ciuda acestui fapt, Cupa Campionilor a devenit mai importantă, în primul rând pentru că reunea numai campioane naţionale, dar şi pentru faptul că încă de la început, s-a desfăşurat pe parcursul unui singur an. Despre Barcelona, trebuie spus că dorinţa de a lupta pe ambele fronturi, s-a soldat cu două eşecuri. În Cupa Campionilor a capotat în finală, împotriva Benficăi, în timp ce în Cupa Oraşelor Târguri s-a oprit în sferturi, în faţa scoţienilor de la Hibernian.

Odată cu anul 1961, fiecare ţară avea dreptul să înscrie trei echipe, iar regula un singur club dintr-un oraş a fost temporar abandonată, pentru că Edinburgh, Milano şi Barcelona au fost reprezentate de câte două competitoare. Puterea a fost preluată de Valencia, care a câştigat atât ediţiile din 1962 şi 1963, dar a jucat şi în 1964 finala, pierdută în faţa altei echipe spaniole, Real Zaragoza. Un sezon mai târziu, a fost stabilit un nou record de echipe înscrise: 48, dar s-a consemnat şi spargerea dominării spaniole: Ferencvaroş Budapesta câştigă trofeul. Începând cu 1968 şi până în 1971, când competiţia a intrat în custodia UEFA, campioane au fost numai echipe engleze: Leeds, Newcastle, Arsenal (care în sferturi trecea de Dinamo Bacău, a doua echipă românească, după Petrolul, ajunsă la acest nivel într-o cupă europeană) şi din nou Leeds.

Din 1971, devine Cupa UEFA, iar federaţia Europeană, scoate în anul 1975 regula ca fiecare oraş să nu poată înscrie decât o echipă, fiindcă asta ar fi însemnat ca Everton să nu participe, deşi terminase a patra în Division One, doar pentru că Liverpool devenise vicecampioană. De altfel, acest sistem a vitregit mult fotbalul englezesc, mai ales în sezonul 1969-1970, când au participat Liverpool (locul II), Arsenal (locul IV), Southampton (locul VII) şi Newcastle (locul IX), ultimele două în detrimentul lui Everton (locul III) şi Chelsea (locul V).

Iată lista completă cu toate finalistele Cupei Oraşelor Târguri:

Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s