Veni, vidi, vici

    

     Ce vă spune numele de Notthingham Forest? Corect, este un oraş din Anglia, asociat cu o echipă de fotbal, dar câţi dintre dumneavoastră ştiau că echipa a câştigat de două ori Liga Campionilor? De fapt Cupa Campionilor, pe acea vreme. Ei şi dacă vă spuneţi în gând că “o ştiam şi pe asta”, atunci vă dau o replică care cu siguranţă nu vă este la fel de familiar. Da, unii iubitori ai fotbalului ştiu că Nottingham Forest a fost dublă campioană a Europei, în anii 1979 şi 1980, dar cu siguranţă nu au cunoştinţă şi în ce condiţii au izbutit acest succes.

    Înfiinţată în 1865 (!), la doar trei ani după rivala Notts County, care este considerată cea mai veche echipă de fotbal din istorie, a avut un început timid, dar soldat cu câştigarea FA Cup din 1898. Între timp, clubul din Nottingham, lua parte în 1890, la primul meci din istorie în timpul căruia s-au folosit plase la porţi. Evenimentul s-a produs în compania lui Bolton Wanderers. Marea majoritate a primei părţi a secolului al XX-lea, Forest l-a petrecut în eşaloanele inferioare. În anii ’50 – ’60 a cunoscut o scurtă perioadă de glorie, a cărei momente de apogeu au fost în 1959, când obţine pentru a doua oară Cupa Angliei şi în 1967, an în care devine vicecampioană a Albionului. Din păcate, în 1972 retrogradează din nou, iar viitorul nu arată deloc grozav. Pe 6 ianuarie 1975, în urma unei înfrângeri pe propriul teren, în faţa rivalilor de la Notts County, timona echipei este preluată de către Brian Clough. Acesta nu a făcut minuni imediat, dar peste încă două sezoane aduce o nouă promovare în primul eşalon. În 1977, Nottingham, termină a treia în Liga a doua, iar peste numai un an, reuşeşte să câştige şi prima divizie! Fapt remarcabil, având în vedere că singurele formaţii ce au mai reuşit în Anglia acest lucru sunt Liverpool (1906), Everton (1932), Tottenham (1951) şi Ipswich (1962). Numai că ele, au fost campioane şi în Division 2. Forest începea să scrie istorie. În acelaşi an, clubul îşi trece în palmares şi prima Cupă a Ligii, dar şi Supercupa Angliei, tradiţionala Community Shield.

     Sezonul următor, nu mai câştigă campionatul, dar cucereşte din nou Cupa Ligii şi reuşeşte marea surpriză de a deveni câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni, la doar doi ani după ce termina pe a treia treaptă a podiumului Ligii a II-a! Învinsa din finală a fost formaţia suedeză Malmo. Ulterior, tot în 1979, Forest îşi adjudecă şi Supercupa Europei, bifând pentru al doilea an consecutiv trei trofee majore. Urmează o nouă calificare în Cupa Campionilor, pe care izbuteşte să o câştige din nou, profitând de statutul de deţinătoare a trofeului (altfel nu ar fi avut drept de participare, întrucât în campionat au terminat pe locul doi). În finala din 1980, trece de mult mai celebra Hamburg. Meritul principal fiind al portarului Peter Shilton, care a ferecat poarta. Pe plan intern nu mai câştigă nimic, terminând pe locul 5. Nici în Supercupa Europei nu se mai impune, dar îşi trece în palmares prima şi singura Cupă Intercontinentală din istorie. În doar trei ani de la promovare, Nottingham îşi umple vitrina cu opt trofee importante, de patru ori mai multe decât câştigase în peste 110 ani. În sezoanele ce au urmat, nu s-a mai luptat la titlu, evoluând pentru ultima dată în Cupa Campionilor Europeni în 1980-1981, evident din postura de deţinătoare a trofeului. Nu a mai strălucit, fiind eliminată cu un dublu 1-0, încă din primul tur, de campioana bulgariei, CSKA Sofia.

     Anii de glorie începeau să apună… Numai în aparenţă, fiindcă deşi n-a mai obţinut niciun trofeu intern, în 1983 a terminat campionatul pe locul 5, fapt ce i-a permis să evolueze sezonul viitor în Cupa UEFA. În 1984, a atins semifinalele acestei competiţii, de unde a fost eliminată într-un mod scandalos, în faţa lui Anderlecht Bruxelles. Englezilor li s-a anulat un gol perfect valabil, în timp ce adversarilor le-a fost făcut cadou o lovitură de la 11m. În campionatele ce au urmat Nottingham Forest s-a descurcat onorabil, iar în 1989 şi 1990, sub comanda aceluiaşi Brian Clough, mai câştigă două Cupe ale Ligii şi doar un an mai târziu, joacă şi o finală de FA Cup, pierdută în faţa lui Tottenham, printr-un autogol venit în prelungiri. În ciuda acestor performanţe interne,  “pădurarii” nu au mai putut juca în Cupele Europene, din cauza tragediei de pe Heysel, din 1985, când echipele englezeşti au primit cinci ani interdicţie de a juca în Europa. În 1993, Era lui Clough se încheie. Acesta demisionează după ce echipa retrogradează din nou-înfiinţata Premier League. Ciclul a 18 ani de succese a luat sfârşit.

     La cârma clubului vine, un fost jucător, câştigător al Cupei Campionilor în 1979, Frank Clark. A reuşit o promovarea rapidă, iar la finalul sezonului 1994-1995 echipa a obţinut cea mai bună clasare din 1979: locul trei. Această poziţie le-a permis să joace din nou în Cupa UEFA. Forest reuşeşte să iasă în evidenţă, atingând sferturile de finală ale întrecerii şi fiind echipa englezească cu cel mai lung parcurs în sezonul 1995-1996 al Cupelor Europene. În timpul sezonului 1996-1997, echipa trece prin clipe grele, iar conducătorii îl îndepărtează pe antrenorul Clark. Degeaba, la finalul stagiunii, retrogradează de pe ultimul loc. Anul următor obţine locul I în cea de-a doua ligă, dar în 1999, Nottingham Forest retrogradează din nou de pe ultimul loc. Din acel an, “pădurarii” nu vor mai juca niciodată în primul eşalon, ajungând timp de trei sezoane chiar şi în liga a treia.

    Aceasta este povestea unui club cu o istorie frumoasă, care s-a transformat timp de 16 ani într-una dintre cele mai mari forţe ale fotbalului britanic şi a celui european. Totul datorită unui singur om: Brian Clough, cel care a reuşit performanţa să devină dublu campion al “Bătrânului Continent”, cu o echipă ce a câştigat un singur titlu naţional în 145 de ani de istorie şi care a jucat doar 50 de meciuri în Cupele Europene

Acest articol a fost publicat în Campioni și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Veni, vidi, vici

  1. Ionut spune:

    Uneori regret faptul ca nu m-am nascut prin anii 70-80. Motivul principal il constituie Brian Clough, de departe cel mai apreciat tehnician in Insula. Eu il plasez pe prima pozitie intr-o lista personala de antrenori care i-am apreciat permanent.

    • Eu personal nu ştiu foarte multe despre el, dar mă voi documenta. Ştiu ce a făcut la Derby, dar mai ales la această echipă din Nottingham. Poate că în Marea Britanie mai are ceva rivali în persoanele lui Busby, Ferguson, dar mai ales Shankly, dar la nivelul Angliei în mod sigur este cel mai bun tehnician din istorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s